Sinele de supravietuire: partea care a invatat sa ne protejeze
Sinele de supravietuire este partea din noi care a invatat sa reactioneze rapid atunci cand viata, relatiile sau propriile emotii au devenit prea greu de suportat. Nu este o dovada ca suntem defecti si nici o identitate separata. Este un ansamblu de mecanisme de protectie care au avut candva un rol important: sa ne tina in siguranta, sa pastreze o relatie esentiala sau sa reduca o durere pe care nu aveam resursele necesare sa o procesam. Problema apare atunci cand pericolul a trecut, dar reactiile vechi continua sa conduca prezentul ca si cum amenintarea ar fi inca acolo.
Cand copilul invata reguli pentru a ramane in siguranta
In copilarie, depindem de adulti pentru protectie, apartenenta si reglare emotionala. Daca adultul este imprevizibil, critic, absent, violent sau copleșit, copilul incearca sa se adapteze.
Poate invata ca trebuie sa fie perfect pentru a nu fi criticat. Ca trebuie sa aiba grija de ceilalti pentru a nu fi parasit. Ca este mai sigur sa nu ceara nimic. Ca apropierea doare. Ca odihna vine doar dupa ce toata lumea este bine.
Aceste concluzii nu sunt intotdeauna constiente. Ele devin reguli interne.
Mai tarziu, adultul spune: „Asa sunt eu.”
Dar uneori formularea mai corecta ar fi: „Asa am invatat sa supravietuiesc.”
Cand trecutul reactioneaza inaintea prezentului
Sinele de supravietuire functioneaza prin comparatie rapida. Observa prezentul si il verifica in raport cu experientele dureroase din trecut.
Daca ai fost criticat de fiecare data cand ai gresit, poti ajunge sa traiesti orice eroare ca pe o amenintare la propria valoare. Daca iubirea a fost conditionata de utilitatea ta, poti deveni adultul care ofera enorm si nu stie sa primeasca.
Astfel, reactia poate fi mai intensa decat situatia actuala.
Nu pentru ca emotia este falsa, ci pentru ca prezentul a activat si o rana veche.
Uneori nu raspundem doar la ceea ce se intampla acum. Raspundem si la ceea ce s-a intamplat atunci.
Lupta, fuga, inghetul si adaptarea excesiva
Sinele de supravietuire poate lua forme diferite.
Uneori apare ca lupta: furie, control, dominare, critica sau nevoia de a avea mereu dreptate.
Alteori apare ca fuga: munca excesiva, perfectionism, activitate permanenta, evitarea intimitatii sau imposibilitatea de a ramane singur cu propriile emotii.
Poate aparea si inghetul: senzatia de gol, indecizie, blocaj, retragere sau deconectare de propriul corp.
Pentru altii, strategia este supunerea. Spun „da” atunci cand simt „nu”, evita conflictele si incearca sa devina indispensabili.
Mesajul din spate poate fi acelasi: „Daca fac ceea ce trebuie, voi fi in siguranta.”
Cand supravietuirea arata ca succes
Nu toate mecanismele de protectie arata ca o prabusire.
Uneori, Sinele de supravietuire este foarte competent.
Persoana poate fi eficienta, responsabila, apreciata profesional si calma in crize. Poate anticipa nevoile tuturor si poate parea complet independenta.
Dar in spatele acestei competente poate exista convingerea ca valoarea depinde de utilitate si ca orice slabiciune ar putea duce la respingere.
Hipervigilenta este confundata cu intuitia. Controlul cu responsabilitatea. Autosacrificiul cu iubirea.
Pretul poate aparea mai tarziu: epuizare, anxietate, dificultati relationale si senzatia ca viata este construita mai mult pentru ceilalti decat pentru sine.
De ce repetam uneori exact ceea ce ne-a ranit
Sinele de supravietuire nu cauta constient suferinta. Cauta familiarul.
Persoana respinsa poate alege parteneri reci, sperand ca de data aceasta va reusi sa fie iubita. Persoana crescuta langa un adult dependent poate deveni salvatorul unui partener dependent. Cineva crescut sub control poate intra din nou in relatii de putere.
Psihicul pare sa incerce sa schimbe finalul unei povesti vechi.
Dar repetarea aceleiasi dinamici nu vindeca automat rana. De multe ori, o recreeaza.
Vindecarea nu inseamna sa iti distrugi mecanismele de aparare
Sinele de supravietuire nu este dusmanul.
El a aparut pentru a proteja si merita inteles inainte de a fi schimbat.
Vindecarea nu inseamna sa spui: „Nu mai vreau sa fiu asa.” Inseamna sa poti spune: „Inteleg de ce am avut nevoie de aceasta strategie atunci. Acum pot verifica daca mai este potrivita.”
Aceasta schimbare aduce libertate.
Nu dispare orice reactie automata, dar apare posibilitatea de a alege alt raspuns.
Cine esti atunci cand nu mai trebuie doar sa supravietuiesti
Sinele de supravietuire poate continua sa spuna: „Fa ceea ce te-a protejat pana acum.”
Partea sanatoasa poate incepe sa intrebe: „Ce este adevarat pentru mine acum?”
Vindecarea presupune reconectare cu propriile nevoi, limite, dorinte si emotii. Inseamna sa inveti ca poti refuza fara sa fii abandonat, ca poti cere fara sa devii o povara si ca poti fi vulnerabil fara sa fii umilit.
Uneori, acest proces are nevoie de psihoterapie si de relatii suficient de sigure in care sistemul nervos sa invete ca prezentul nu mai este trecutul.
Sinele de supravietuire te-a ajutat sa ajungi pana aici.
Dar viata nu trebuie sa ramana pentru totdeauna organizata in jurul pericolului pe care l-ai cunoscut candva.
Poate ca adevarata vindecare incepe in momentul in care nu te mai intrebi doar „Cum evit sa fiu ranit?”, ci si „Cum vreau sa traiesc acum?”
Ai supravietuit prin ceea ce ai devenit. De aici inainte, poti incepe sa descoperi cine esti atunci cand nu mai trebuie doar sa supravietuiesti.
Lasati un comentariu