Alexitimia: cand emotiile exista, dar cuvintele lipsesc
Alexitimia descrie o experienta mai frecventa decat am putea crede: simti ca ceva se intampla in interiorul tau, corpul reactioneaza, comportamentul se schimba, dar nu reusesti sa spui clar ce emotie traiesti. Intrebarea simpla „Ce simti?” poate primi raspunsul sincer „Nu stiu”.
Nu pentru ca persoana refuza dialogul sau nu ii pasa, ci pentru ca legatura dintre senzatia corporala, emotie si cuvantul care ar trebui sa o descrie este greu accesibila. Este ca si cum lumea emotionala ar vorbi intr-o limba pe care omul nu a invatat inca sa o traduca. fileciteturn1file0L9-L14
Nu inseamna ca persoana nu are emotii
Una dintre cele mai importante confuzii este ideea ca un om care nu poate vorbi despre emotii nu simte suficient.
In realitate, trairea poate fi foarte intensa.
Persoana poate simti tensiune in piept, nod in gat, agitatie, presiune in stomac sau impulsul puternic de a pleca dintr-o situatie. Poate descrie foarte bine corpul, dar atunci cand este intrebata daca simte frica, furie, rusine sau tristete, raspunsul ramane neclar.
„Nu stiu. Ma simt rau.”
Problema nu este lipsa emotiei, ci dificultatea de a o identifica, diferentia si transforma in limbaj. fileciteturn1file0L14-L23
De ce poate parea rece sau indiferent
Din exterior, o persoana cu astfel de dificultati poate fi perceputa drept excesiv de rationala, retrasa sau chiar lipsita de empatie.
Poate vorbi foarte mult despre fapte si foarte putin despre ceea ce simte. Cand partenerul sufera, poate raspunde imediat cu o solutie: „Spune-mi ce trebuie sa fac” sau „Care este problema concreta?”
Celalalt poate auzi raceala.
Dar uneori aceasta este forma prin care persoana incearca sa ajute. Intelege mai usor problema practica decat limbajul emotional.
Alexitimia nu este sinonima cu lipsa empatiei. Un om poate tine foarte mult la cineva si, totusi, sa nu stie cum sa recunoasca momentul emotional sau ce cuvinte ar trebui sa foloseasca pentru a oferi confort. fileciteturn1file0L45-L59
Cand dificultatea intra in relatia de cuplu
In cuplu apare adesea un paradox dureros. Persoana poate iubi, dar nu reuseste sa transmita iubirea intr-o forma pe care celalalt sa o recunoasca usor.
Partenerul intreaba: „Ce se intampla cu tine?”, „De ce nu vorbesti cu mine?” sau „Ce simti pentru mine?”
Cu cat intrebarile devin mai insistente, cu atat persoana care nu isi poate identifica emotiile se poate simti mai presata, mai confuza si mai defensiva.
Se retrage.
Celalalt interpreteaza retragerea drept respingere si insista si mai mult.
Astfel poate aparea un cerc relational in care unul cauta apropiere, iar celalalt se indeparteaza tocmai pentru ca apropierea emotionala il copleseste. In timp, rezultatul poate fi singuratatea in doi si pierderea intimitatii. fileciteturn1file0L60-L70
De unde poate veni aceasta dificultate
Capacitatea de a vorbi despre emotii se invata.
Un copil care aude constant „nu mai plange”, „nu ai de ce sa fii trist”, „esti prea sensibil” sau „treci peste” nu primeste automat instrumentele necesare pentru a intelege ce simte.
Invata mai degraba ca anumite emotii trebuie ascunse.
In unele familii, vulnerabilitatea nu este incurajata. In altele, copilul invata ca exprimarea fricii, tristetii sau furiei aduce critica, rusine sau respingere.
Cu timpul, indepartarea de propriile trairi poate deveni o forma de protectie.
Exista insa si factori temperamentali, neurobiologici sau experiente precum trauma si stresul prelungit. Din acest motiv, nu exista o singura explicatie valabila pentru fiecare persoana. fileciteturn1file0L71-L84
Emotiile pot invata sa primeasca un nume
Vestea importanta este ca alfabetizarea emotionala poate fi dezvoltata.
Procesul incepe uneori foarte simplu. Nu cu intrebarea „Ce simti?”, care poate parea imposibila, ci cu „Unde simti ceva in corp?”, „Cand a aparut?”, „Ce s-a intamplat inainte?” sau „Ce ai simtit nevoia sa faci?”
Poate raspunsul initial nu va fi „tristete”. Poate fi „simt o piatra in piept”.
Acela este deja un inceput.
Treptat, senzatia poate fi legata de o emotie, emotia de o nevoie, iar nevoia poate fi exprimata prin cuvinte.
Nu este lipsa sufletului, ci lipsa traducerii
Alexitimia nu inseamna ca omul este incapabil sa iubeasca.
Poate simti iubire si sa o arate reparand ceva. Poate simti frica si sa devina iritat. Poate simti rusine si sa se retraga. Poate avea nevoie de apropiere si totusi sa spuna „Lasa-ma singur”.
Intelegerea acestei dificultati nu inseamna justificarea comportamentelor care ii ranesc pe ceilalti. Agresivitatea, abuzul sau refuzul permanent al dialogului raman responsabilitatea persoanei.
Dar exista o diferenta uriasa intre „nu simte nimic” si „nu stie inca sa recunoasca ceea ce simte”.
Iar uneori vindecarea incepe exact acolo: in clipa in care o senzatie confuza primeste pentru prima data un nume.
„Acum inteleg ce simt.”
Din acel moment, emotia nu mai este doar ceva care se intampla in interior. Devine ceva ce poate fi inteles, comunicat si, poate pentru prima data, impartasit cu adevarat cu celalalt.
Lasati un comentariu