Cei mai multi oameni spun cu sinceritate ca au certuri din nimicuri si ca nu mai stiu de la ce a pornit ultima cearta din cuplu. Adevarul este ca fiecare discutie aprinsa are o radacina.
Si nu, nu este vorba despre sosetele lasate in mijlocul camerei, farfuria nespalata sau mesajul intarziat. Acestea sunt doar scantei. Focul e mai adanc. El arde mocnit de ceva timp, alimentat de emotii tacute, nevoi nespuse si rani nerezolvate.
„Ne certam din nimicuri” este o fraza pe care o auzim frecvent si care, paradoxal, ascunde atat de mult. Pentru ca in spatele ei se afla lipsa unei conexiuni reale.
E acel tip de conflict care pare banal, dar care trezeste in noi emotii disproportionale.
De ce se intamapla sa pornim certuri din nimicuri?
Pentru ca nu ne certam pentru ce e pe masa. Ne certam pentru ce e in suflet. Pentru lipsa de atentie, pentru momentele in care nu ne-am simtit vazuti, ascultati sau importanti.
John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuti terapeuti de cuplu, spune ca „in fiecare cearta, exista o cerere ascunsa de iubire”.
De cele mai multe ori, oamenii nu cauta sa aiba dreptate, ci vor sa fie auziti, intelesi, validati. Dar exprimarea nevoilor noastre vine adesea sub forma reprosului. In loc sa spunem „mi-e dor de tine”, spunem „niciodata nu ai timp pentru mine”. In loc sa spunem „ma doare cand ma ignori”, spunem „nu-ti pasa de nimic”.
Problema nu este in emotia in sine, ci in modul in care o exprimam. Vulnerabilitatea cere curaj. Reprosul e mai usor. E mai la indemana sa arunci o replica acida decat sa spui „ma simt singur in relatia asta”. Dar adevarul e ca apropierea se naste din sinceritate, nu din tensiune.
Certurile repetate pot deveni un semnal de alarma. Ele arata ca intre noi s-a creat o distanta, ca vorbim dar nu ne auzim, ca traim impreuna dar nu ne mai conectam. Si, desi pare paradoxal, ne certam nu pentru ca nu ne pasa, ci pentru ca inca ne pasa prea mult. Certurile sunt strigate disperate dupa atentie, dupa afectiune, dupa confirmarea ca inca existam in ochii celuilalt.
Ce putem face diferit?
In primul rand, sa ne ascultam. Sa nu mai raspundem automat, ci sa incercam sa intelegem ce e sub suprafata. Uneori, o intrebare simpla poate schimba totul: „Ce simti acum?”, „Cu ce te-am ranit, fara sa-mi dau seama?”, „Ce ai vrea sa-ti spun, dar eu nu o fac?”. In acel moment, nu mai vorbim despre sosete sau intarzieri. Vorbim despre emotii reale. Despre frici si nevoi. Despre iubire.
Sa invatam sa comunicam dintr-un loc de blandete si asumare poate face diferenta intre o relatie tensionata si una care se vindeca. Pentru ca fiecare conflict, daca e privit cu sinceritate, poate deveni o punte catre intimitate, nu o prapastie.
Daca simti ca ai ajuns intr-un punct in care va certati tot mai des, fara sa intelegeti cu adevarat de ce, poate ca e timpul sa va opriti si sa va intrebati: „Ce nu ne spunem unul altuia?” Iar daca raspunsurile nu vin usor, poate e momentul sa cereti ajutor. Nu ca o dovada de esec, ci ca un gest de curaj si maturitate.
In relatii, nu e despre perfectiune. E despre prezenta. Despre a vrea sa ramai, chiar si atunci cand e greu. Despre a fi dispus sa inveti sa comunici, sa ierti, sa spui adevarul. Pentru ca, in cele din urma, nu „nimicurile” ne despart, ci tacerea dintre ele.
Lasati un comentariu