Exista momente in care nu este nimic in neregula, dar pur si simplu nu mai simti bucuria.
Zilele devin mai scurte, cerul pare mai apasator, iar energia care te insotea in lunile calde pare sa dispara undeva, odata cu frunzele copacilor.
Nu e lene, nu e lipsa de motivatie. Este ca si cum un val greu si invizibil s-ar fi asezat peste tine. Aceasta este, adesea, povestea nespusa a celor care traiesc cu depresia sezoniera, cunoscuta si sub numele de Tulburare Afectiva Sezoniera.
Nu este doar o „melancolie de toamna” sau o „astenie de iarna”. Este o forma reala de depresie, care afecteaza ritmul interior al mintii si corpului, in functie de schimbarile luminii si ale mediului inconjurator.
Corpul reactioneaza la lipsa soarelui asa cum ar reactiona la o pierdere: cu retragere, cu tristete, cu oboseala. Uneori, chiar si somnul devine un refugiu nesigur – prea mult sau prea putin, niciodata suficient cat sa iti incarce bateriile.
Ceea ce e insa reconfortant e ca aceasta stare nu defineste cine esti.
Este un episod, nu o eticheta. Iar vestea buna este ca exista cai prin care poti sa-ti redescoperi echilibrul si lumina interioara.
Uneori, o simpla plimbare in lumina difuza a unei zile de iarna poate aduce o schimbare subtila. Alteori, o discutie cu cineva drag sau un moment de introspectie profunda poate deschide usa catre speranta. Terapia, miscarea, alimentatia constienta sau chiar o sursa artificiala de lumina – toate acestea sunt pasi spre o versiune mai blanda si mai senina a fiecarei zile.
Autenticitatea trairii nu presupune sa negi ceea ce simti. Din contra, presupune sa iti acorzi permisiunea de a simti si de a cere sprijin atunci cand ai nevoie. Asa cum natura se retrage iarna pentru a inflori primavara, si tu ai dreptul sa te opresti, sa respiri, sa te ingrijesti.
In asta consta frumusetea echilibrului: sa stii ca uneori, pentru a merge mai departe, ai nevoie doar sa stai putin locului si sa fii bland cu tine.
Tu cum iti luminezi sufletul in zilele mohorate?
Lasati un comentariu