Ajutorul excesiv poate slabi increderea in sine
Ajutorul excesiv este adesea confundat cu grija, iubirea sau responsabilitatea. De cele mai multe ori, atunci cand facem lucrurile in locul celuilalt, intentiile noastre sunt bune. Vrem sa il protejam, sa ii usuram drumul, sa evitam greselile sau sa economisim timp. Totusi, ceea ce pare un gest de sprijin poate transmite, fara sa ne dam seama, un mesaj cu efecte profunde: „Nu cred ca poti reusi singur.” In timp, aceasta convingere poate afecta increderea in sine, autonomia si dorinta de a-si asuma responsabilitati. Adevaratul ajutor nu inseamna sa preiei controlul, ci sa creezi contextul in care celalalt descopera ca este capabil.
Cand dorinta de a ajuta devine o capcana
Exista multe situatii in care interventia pare cea mai buna alegere. Un parinte isi face griji ca fiul sau va uita ceva important si ii pregateste ghiozdanul in fiecare seara. Un manager considera ca este mai rapid sa refaca singur un raport decat sa explice unde sunt greselile. Un partener spune aproape automat: „Lasa ca fac eu.”
Pe moment, toate aceste gesturi par eficiente. Rezultatul este obtinut mai repede, iar riscul unei greseli este redus. Problema apare atunci cand acest mod de a actiona devine un obicei.
Ajutorul constant poate transforma o relatie de sprijin intr-o relatie de dependenta. Cel care ajuta face tot mai mult, iar cel ajutat incepe sa faca tot mai putin.
Competenta se construieste prin experienta
Nimeni nu invata sa mearga doar privind pe altcineva. La fel, nimeni nu isi dezvolta increderea in propriile forte daca nu are ocazia sa incerce, sa greseasca si sa descopere singur solutii.
Psihologul Albert Bandura, autorul teoriei autoeficacitatii, arata ca increderea unei persoane in propriile capacitati se formeaza in primul rand prin experientele directe de succes. Cu alte cuvinte, sentimentul „Pot sa fac” apare atunci cand omul reuseste prin propriile eforturi, nu atunci cand altcineva rezolva totul in locul lui.
Greseala nu este opusul competentei. Ea este una dintre cele mai importante etape ale invatarii. Fiecare incercare, chiar imperfecta, construieste increderea necesara pentru provocarile viitoare.
Cercul vicios al salvarii permanente
Un paradox apare frecvent in relatiile de familie, la locul de munca sau in cuplu. Cu cat faci mai multe pentru celalalt, cu atat acesta pare sa se descurce mai putin. Iar cu cat observi ca nu se descurca, cu atat intervii mai des.
Astfel se creeaza un cerc care se autoalimenteaza.
Parintele continua sa organizeze viata copilului pentru ca acesta nu pare suficient de responsabil. Managerul verifica fiecare detaliu pentru ca echipa nu pare pregatita sa ia decizii. Partenerul preia toate sarcinile pentru ca are impresia ca doar el le poate face bine.
In realitate, problema nu este intotdeauna lipsa capacitatii, ci lipsa oportunitatilor de a exersa.
De ce ajutorul excesiv poate genera furie
Poate cel mai surprinzator efect al ajutorului excesiv este faptul ca persoana care primeste sprijin nu devine intotdeauna recunoscatoare. Uneori apare iritarea, opozitia sau chiar resentimentul.
Explicatia este profunda. La nivel psihologic, interventia permanenta poate fi perceputa ca o lipsa de incredere. Mesajul transmis nu mai este „Sunt aici pentru tine”, ci „Nu cred ca poti fara mine.”
In timp, simpla prezenta a celui care salveaza poate deveni o amintire permanenta a propriei neputinte. Astfel, omul nu se revolta neaparat impotriva ajutorului, ci impotriva sentimentului ca nu a avut suficient spatiu pentru a descoperi cine este si ce poate realiza singur.
Acesta este motivul pentru care uneori relatiile construite pe sacrificiu permanent ajung sa fie marcate de tensiune, desi intentiile initiale au fost dintre cele mai bune.
Adevaratul sprijin inseamna incredere
Ajutorul sanatos nu elimina toate dificultatile din calea celuilalt. El ofera siguranta emotionala, dar lasa loc pentru autonomie.
Uneori, cea mai valoroasa incurajare este sa spui: „Incearca tu. Sunt aici daca ai nevoie.”
Aceasta atitudine presupune rabdare. Inseamna sa accepti ca omul din fata ta poate lucra mai incet, poate gresi sau poate alege o alta metoda decat cea pe care ai fi folosit-o tu. Inseamna sa renunti la control pentru a-i permite sa isi construiasca propria incredere.
Pentru multi parinti, manageri sau parteneri, aceasta este adevarata provocare. Nu sa faca mai mult, ci sa intervina mai putin.
Cea mai mare forma de ajutor este sa il lasi sa creasca
Uneori, economisesti cateva minute facand tu un lucru. Alteori, daca il lasi pe celalalt sa incerce, il ajuti sa castige ceva mult mai valoros pentru intreaga viata: competenta, autonomie, incredere in sine si libertatea de a nu depinde permanent de altcineva.
Adevarata iubire nu inseamna sa il feresti pe celalalt de orice dificultate. Inseamna sa ramai aproape suficient cat sa stie ca poate conta pe tine, dar suficient de departe incat sa descopere ca poate conta si pe el insusi.
Ajutorul excesiv poate parea o dovada de iubire, insa increderea pe care o oferi prin libertatea de a incerca este, de multe ori, cel mai valoros dar pe care il poti face unui om. Din acel moment, nu il ajuti doar sa rezolve o problema de astazi, ci il pregatesti sa faca fata cu incredere provocarilor de maine.
Lasati un comentariu