Lipsa banilor sau lipsa responsabilitatii?
Lipsa banilor sau lipsa responsabilitatii sunt doua lucruri foarte diferite, desi in relatii ajung adesea confundate. Un om poate trece printr-o perioada financiara dificila fara ca acest lucru sa spuna ceva negativ despre caracterul lui. Poate fi la inceput de drum, poate traversa o boala, o concediere, o criza economica sau o etapa in care resursele sunt pur si simplu limitate. Problema relationala apare mai ales atunci cand dificultatea financiara este insotita de pasivitate, lipsa de asumare, haos sau dependenta de partener.
Saracia nu este un defect de caracter
Situatia materiala nu masoara valoarea umana.
Un barbat poate castiga putin si totusi sa fie responsabil, loial, muncitor si capabil sa construiasca. Poate avea un plan realist, poate cauta solutii si poate contribui in limitele posibilitatilor lui.
La polul opus, cineva poate avea venituri mari si totusi sa fie risipitor, impulsiv, secretoman sau incapabil sa construiasca stabilitate.
De aceea, banii spun ceva despre context, dar nu spun singuri cine este omul.
Ceea ce conteaza mult mai mult este felul in care se raporteaza la propria realitate.
Siguranta nu inseamna neaparat bogatie
Intr-o relatie adulta, siguranta financiara conteaza pentru ca viata concreta costa.
Locuinta, hrana, sanatatea, copiii, transportul si perioadele de criza necesita resurse si organizare.
Dorinta de a avea langa tine un partener capabil sa participe la sustinerea vietii comune nu este automat materialism.
Materialismul reduce valoarea omului la ceea ce poseda.
Nevoia de stabilitate se refera la capacitatea lui de a construi, de a administra ceea ce are si de a-si asuma responsabilitati.
O persoana poate accepta un venit modest. Va accepta mai greu haosul permanent, datoriile ascunse si promisiunile repetate fara actiune.
Potentialul nu este acelasi lucru cu actiunea
Multe relatii rezista ani intregi pe baza unei idei: „Stiu ce ar putea deveni.”
Partenera vede inteligenta, talentul, creativitatea si toate posibilitatile pe care celalalt le-ar putea transforma in ceva concret.
Dar potentialul nu construieste singur o viata.
Planurile fara executie nu platesc facturile. Intentiile bune fara consecventa nu creeaza stabilitate. Talentul nefolosit ramane doar o posibilitate.
La un moment dat, apare intrebarea esentiala:
„Construiesc alaturi de omul real sau astept omul pe care mi-l imaginez?”
Lipsa banilor sau lipsa responsabilitatii devin astfel doua probleme complet diferite.
Cand partenera devine managerul relatiei
Dezechilibrul financiar poate produce treptat si un dezechilibru de roluri.
Unul munceste, organizeaza, plateste, incurajeaza si rezolva. Celalalt amana, promite si asteapta sa fie motivat.
In timp, relatia se poate transforma intr-o dinamica de tip parinte-copil.
Partenera devine manager, salvator, terapeut si finantator. Celalalt devine defensiv, dependent sau revoltat.
Atractia poate scadea, iar resentimentele cresc.
Problema nu mai este suma din cont. Problema este absenta reciprocitatii.
Demnitatea se vede in comportament
Un om cu resurse modeste poate oferi foarte mult intr-o relatie.
Poate oferi stabilitate emotionala, initiativa, respect, loialitate si disponibilitatea de a evolua.
Poate spune: „Momentan castig putin, dar acesta este planul meu.”
Poate recunoaste o greseala si isi poate asuma consecintele.
Poate contribui cu ceea ce are fara sa pretinda ca partenerul sa ii poarte intreaga viata.
Aici exista demnitate chiar daca nu exista prosperitate.
Responsabilitatea financiara nu are gen
Este important ca discutia sa nu transforme problema intr-o obligatie exclusiv masculina.
Si o femeie poate fi pasiva, risipitoare, dependenta financiar sau preocupata exclusiv de statut.
O relatie matura presupune doi adulti capabili sa discute despre venituri, datorii, cheltuieli si obiective comune.
Echitatea nu inseamna contributii identice.
Unul poate castiga mai mult, iar celalalt poate contribui prin cresterea copiilor, administrarea casei sau sustinerea unui proiect comun.
Conteaza ca impartirea sa fie asumata si acceptata de amandoi.
Uneori compatibilitatea financiara conteaza pur si simplu
Exista si situatii in care cineva refuza o relatie pentru ca standardele de viata sunt prea diferite.
Asta nu inseamna automat superficialitate.
Compatibilitatea financiara tine si de obiective, stil de viata, toleranta la risc si felul in care fiecare intelege siguranta.
Atratia nu este o obligatie, iar parteneriatul nu poate fi construit doar pe speranta ca diferentele majore vor disparea singure.
Intrebarea corecta nu este cati bani are acum
Lipsa banilor sau lipsa responsabilitatii se disting cel mai bine prin comportament.
Cum a ajuns in situatia actuala? Ce face pentru a o schimba? Isi asuma deciziile? Isi respecta partenera? Contribuie la viata comuna? Construieste sau asteapta sa fie salvat?
Venitul mic poate fi temporar.
Lipsa asumarii, daca este negata si aparata ani intregi, poate deveni un mod de viata.
O relatie sanatoasa nu are nevoie obligatoriu de bogatie. Are nevoie de reciprocitate, realism si doi oameni dispusi sa construiasca.
In final, relatiile nu se rup neaparat din cauza unui sold bancar mic.
Se rup mai ales atunci cand povara vietii comune ajunge sa fie purtata de unul singur.
Lasati un comentariu